SĂRMĂLÚȚĂ, sărmăluțe, s. f. Diminutiv al lui sarma. – Sarma + suf. -ăluță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sărmălúță s. f., g.-d. art. sărmălúței; pl. sărmălúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink