SĂRMĂNÚȚ, -Ă, sărmănuți, -e,adj. (Pop.) Sărmănel. – Sărman + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂRMĂNÚȚ adj., s. v. sărăcuț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sărmănúț, sărmănúță, sărmănúți, sărmănúțe, adj. (pop.) 1. sărmănel, orfan. 2. biet, nefericit, nenorocit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
sărmănúț adj. m., pl. sărmănúți; f. sg. sărmănúță, pl. sărmănúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink