SĂRĂCÁN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. Om sărac (1), nevoiaș. 2. Adj. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [Var.: săracán, -ă, sireicán, -ă s. m. și f., adj., aracán, iracán, îracán s. m.] – Sărac + suf. -an. Cf. săraca-mi [de mine].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂRĂCÁN adj. v. biet, nenorocit, nevoiaș, sărac, sărman.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂRĂCÁN adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sărăcán adj. m., s. m., pl. sărăcáni; f. sg. sărăcánă, pl. sărăcáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SĂRĂCÁN ~ă (~i, ~e) și substantival fam. (despre persoane) v. SĂRAC. ◊ ~ (sau arăcan) de mine (și de mine)! vai de mine (și de mine)! nenorocitul de mine! /sărac + suf. ~an
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink