SĂRĂCÉI s. m. pl. (Înv.) Soldați din cavaleria neregulată a Munteniei și a Moldovei. – Tc. sarıca.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
sărăcéi s.m. pl. (înv.) corp de călăreți în număr de 500 care, împreună cu scutelnicii (v.), formau călărimea Bucureștiului sub căpitanul spătăriei (v.).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
SĂRĂCÉL adj., s. v. sărăcuț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink