TABÁN1 s. n. (Înv.) Oțel de calitate superioară, întrebuințat la fabricarea săbiilor. – Din tc. taban.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TABÁN2, tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, întrebuințată la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TABÁN s. v. branț, călcâi, leaț, plaz, prispă, șipcă, talpă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tabán (-ne), s. n. – 1. Branț. – 2. Talpă, suport. – 3. Funie, împletitură. – 4. Talpă a plugului. Tc. taban „talpă” (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tabán s. m. – Oțel fin de Damasc. Tc. taban (Șeineanu, II, 339), cf. sb. taban. Sec. XIX, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tabán (branț, scândură, talpa plugului) s. n., pl. tabáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tabán (oțel) s. n., pl. tabánuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TABÁN1 n. înv. Oțel de calitate superioară întrebuințat la fabricarea armelor albe (săbii, paloșe); oțel de Damasc. /<turc. taban
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TABÁN2 ~e n. 1) Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2) Scândură lungă și subțire, având diferite întrebuințări. 3) Suport la plug care înlesnește alunecarea acestuia pe brazdă; talpa plugului. /<turc. taban
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink