TABUÍSTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu. – Tabu + suf. -istic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TABUÍSTIC, -Ă adj. referitor la tabu, care provine din tabu. (< germ. tabuistisch)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tabuístic adj. m., pl. tabuístici; f.sg. tabuístică, pl. tabuístice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink