TABULHANÁ, tabulhanale, s. f. (Turcism înv.) Fanfară militară turcească, în care predominau tobele. – Din tc. tabılhane.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tabulhaná (-ále), s. f. – Fanfară de muzică orientală. – Var. tabulhanea, da(b)ulhan(e)a. Tc. tab(i)lhane, dab(i)lhane (Șeineanu, II, 115, REW 8513), cf. sb. dambulhana, din arab. tabl › tc. daul (› daul, s. n., înv., fanfară; daulgiu, s. m., înv., muzicant). – Der. tabulhanagiu, s. m. (muzicant).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tabulhaná s. f., art. tabulhanáua, g.-d. art. tabulhanálei; pl. tabulhanále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink