TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine, posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TACITÚRN, -Ă adj. (Liv.) Cu o fire tăcută, tăcut din fire. [Cf. fr. taciturne, it. taciturno, lat. taciturnus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TACITÚRN, -Ă adj. care vorbește puțin, tăcut din fire. (< fr. taciturne, lat. taciturnus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TACITÚRN adj. v. ursuz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Taciturn ≠ comunicativ, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreț
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. sg. tacitúrnă, pl. tacitúrne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TACITÚRN ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care vorbește puțin; care este închis în sine; tăcut. /<fr. taciturne
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink