taclá (-ále), s. f. – (Mold.) Taifas, discuție neimportantă. Sl. (sb.) tlaka „adunare de seară pentru lucrul în comun”, cf. clacă; trebuie să se admită o metateză *taclă, dar schimbarea accentului este greu de explicat. Semantismul este normal, cf. vorbe de clacă, sb. tlapiti „a sta de vorbă”. Se folosește aproape exclusiv la pl. – Der. taclagiu, s. m. (Mold., palavragiu).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
TACLÁLE s. f. pl. (Fam.) Conversație (despre lucruri mărunte), taifas; palavre. – Cf. tc. takla „tumbă”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TACLÁ ~le f. mai ales la pl. pop. Conversație pe teme lipsite de importanță; taifas. ◊ A se pune (sau a sta) la ~le a discuta despre lucruri mărunte; a sta la taifas. [Sil. ta-cla] /<turc. takla
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TACLÁLE s. pl. v. sfat, taifas.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
taclále s. f. pl. (sil. -cla-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink