TÁCTICĂ s.f. 1. Parte a artei militare care se ocupă cu organizarea și conducerea acțiunilor de luptă ale trupelor. 2. Știința de a determina mijloacele și formele de acțiune, într-o perioadă relativ scurtă, pentru realizarea obiectivelor unei mișcări sociale, a unui partid politic etc., în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă. 3. Mijloacele folosite de cineva pentru a face să izbutească o întreprindere, o acțiune etc. [Gen. -cii. / < fr. tactique, cf. gr. taktike – arta de a orândui].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
táctică s. f., g.-d. art. tácticii; pl. táctici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă de studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÁCTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de tactică, propriu tacticii. /<fr. tactique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÁCTICĂ ~ci f. 1) mil. Arta organizării și dirijării acțiunilor de luptă. 2) Linie de conduită (la o etapă dată) a unui partid sau a unei mișcări sociale. 3) fig. Totalitate a mijloacelor și procedeelor necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. tacticii] /<fr. tactique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÁCTIC, -Ă adj. Referitor la tactică; conform cu o anumită tactică. [Cf. fr. tactique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TÁCTIC, -Ă I. adj. referitor la tactică; conform cu o anumită tactică. II. s. f. 1. arta organizării și conducerii acțiunilor de luptă ale trupelor. 2. mod de folosire a diferitelor forme și mijloace ale luptei revoluționare într-o perioadă relativ scurtă, pentru realizarea obiectivului fundamental strategic, în funcție de împrejurările social-politice concrete. 3. (fig.) mod de acțiune; totalitatea mijloacelor folosite de cineva pentru a izbuti într-o acțiune. (< fr. tactique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
táctic adj. m., pl. táctici; f. sg. táctică, pl. táctice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink