TAFTÁ, taftale, s. f. Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce, în mișcare, un foșnet caracteristic. [Var.: (înv.) táftă s. f.] – Din tc. tafta. Cf. fr. taf-fetas.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
taftá (-ále), s. f. – Țesătură lucioasă de mătase. – Var. mr. tafta. Tc. (per.) tafta (Șeineanu, II, 341; REW 8525), cf. ngr. ταφτᾶς, it. taffetà, fr. taffetas, sp. tafetán, bg., pol., rus. tafta. Sec. XVI.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
taftá s. f., art. taftáua, g.-d. art. taftálei; pl. taftále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÁFTĂ s. f. v. tafta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TAFTÁ ~le n. 1) Țesătură de mătase lucioasă care foșnește, folosită la confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. [Art. taftaua; G.-D. taftalei] /<turc. tafta, pol. tafta, germ. Taft
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink