TAHILALÍE, tahilalii, s. f. (Med.) Vorbire precipitată, cu debit mare de cuvinte, care conduce la articulare defectuoasă și incompletă. – Din fr. tachylalie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TAHILALÍE s.f. (Med.) Vorbire precipitată, cu debit mare de cuvinte. [Gen. -iei. / < fr. tachylalie, cf. gr. tachys – rapid, lalein – a vorbi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TAHILALÍE s. f. vorbire precipitată, cu debit mare de cuvinte. (< fr. tachylalie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tahilálie s. f., art. tahilália, g.-d. art. tahiláliei; pl. tahilálii, art. tahiláliile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink