Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
TAHẤN, tahânuri, s. n. Făină din seminÈ›e de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua. ◊ Făină din seminÈ›e de susan din care se prepară mâncăruri de post; mâncare preparată din această făină – Din tc. tahÄ«n.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tahân s. n., (sorturi, mâncăruri) pl. tahânuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TAHÂN ~uri n. Făină obținută prin măcinarea semințelor uleioase prăjite (de nuci, floarea-soarelui, arahide, migdale, susan etc.), folosită pentru a prepara halvaua. /<turc. tahin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
tahîn (-nuri), s. n. – Aliment oriental, terci de făină de susan. – Mr. tăhîne. Tc. tahin, din arab. tahin (Șeineanu, II, 243), cf. ngr. ταχίνι, bg. tahăn.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
TAHÂN s.n. Preparat specific țărilor din Orientul Mijlociu, tahânul (numit aici tahin, tahina sau tahini) este o pastă amară obținută exclusiv prin zdrobirea semințelor neprăjite (pastă gălbuie) sau prăjite (pastă maronie) de susan. Se consumă ca atare, ca un dip în care se înmoaie bucăți de lipie, dar mai ales ca adaos la diverse piureuri (de ex. hummus); stoarsă de ulei și îndulcită, se foloseste pentru a prepara halvaua.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink