Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
taifá, taifále, s.f. (înv.) alai, echipaj, taraf; ceată.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
taifá (-ále), s. f. – Alai, șir de oameni, grup de însoțitori. Mr., megl. taifă. Tc. (arab.) tayfe (Șeineanu, II, 344), cf. bg., alb. taifa, ngr. ταïφᾶς. Este dubletul lui taifas, s. n. (taclale, bîrfă, conversație), din ngr. (Gáldi 258), der. tăifăsui, vb. (a sporovăi, a pălăvrăgi).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink