TAIGÁ, taigale, s. f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune mlăștinoasă întinsă din Siberia și din partea europeană a Rusiei; p. ext. nume dat subzonei pădurilor de conifere din nordul zonei temperate a emisferei boreale. – Din rus. taiga. Cf. fr. taïga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TAIGÁ s.f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune întinsă în nordul Europei și al Asiei. [Pron. tai-ga, gen. -alei. / < rus. taiga, cf. fr. taiga].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TAIGÁ s. f. formațiune vegetală din emisfera boreală, formată din conifere. (< rus. taiga)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
taigá s. f. (sil. tai-), art. taigáua, g.-d. art. taigálei; pl. taigále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TAIGÁ ~le f. 1) Regiune întinsă acoperită cu păduri dese de conifere. 2) Vegetație proprie acestei regiuni. [Art. taigaua; G.-D. taigalei; Sil. tai-] /<rus. taiga
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink