TALÁNGĂ, tălăngi, s. f. Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; balangă; sunetul produs de un astfel de clopot. [Var.: taláncă s. f.] – Cf. balangă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TALÁNGĂ s. balangă, clopot, (Mold., Transilv. și Maram.) țingălău, (Transilv.) țoangă. (~ atârnată de gâtul vitelor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
talángă (-ắngi), s. f. – Balangă, clopoțel. – Var. talancă. Creație expresivă, cf. bălăngăni, tilincă. Uneori se folosește ca interj., talang, pentru a imita sunetul tălăngii. – Der. tălăngi (var. tălăngăni, tălăncăni), vb. (a agita, a bate talanga).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
talángă s. f., g.-d. art. tălăngii; pl. tălăngi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TALÁNGĂ tălăngi f. 1) Clopot de dimensiuni reduse care se atârnă la gâtul vitelor. 2) Sunet produs de un asemenea clopot. [G.-D. tălăngii] /Din talang
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink