TALÁȘ s. n. (Colectiv) 1. Așchii lungi, subțiri și răsucite care se desprind la prelucrarea cu rindeaua sau cu unelte cu tăiș lat. 2. Totalitatea sculelor de care au nevoie unii meseriași (cizmari, dulgheri). [Var.: taláj s. n.] – Din tc. talaș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TALÁȘ n. 1) Deșeuri în formă de așchii lungi și subțiri care se desprind la geluirea lemnului. 2) Totalitate a sculelor unui meseriaș (cizmar, lemnar etc.). /<turc. talaș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TALÁȘ s. strujitură, (Transilv.) hoaspe (pl.). (~ rezultat de la rindeluire.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
taláș (-și), s. m. – Strunjitură de lemn. – Var. talaji. Tc. talaș (Șeineanu, II, 346). – Din rom. trebuie să provină pol. talász (Miklosich, Wander., 22).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
taláș s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink