TALÉNT, talente, s. n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TALÉNT s.n. Aptitudine, înclinație naturală deosebită într-un anumit domeniu. ♦ De talent = talentat. ♦ Persoană care are o asemenea aptitudine deosebită. [Pl. -te, -turi. / < fr. talent, it. talento, lat. talentum – lingou, ban].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TALÉNT s. n. aptitudine, capacitate deosebită într-un anumit domeniu. (p. ext.) cel care are o asemenea aptitudine. (< fr. talent., lat. talentum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TALÉNT s. 1. v. aptitudine. 2. v. măiestrie. 3. v. îndemânare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
talént s. n., pl. talénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TALÉNT ~e n. 1) Aptitudine deosebită cu care este înzestrat cineva; dar. ◊ De ~ a) talentat; înzestrat; dotat; b) care vădește talent; de virtuozitate. 2) Persoană înzestrată cu capacități deosebite într-un domeniu de activitate creatoare. /<lat. talentum, fr. talent, germ. Talent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink