TÁLER2, taleri, s. m. Monedă de argint (austriacă) care a circulat în trecut și în țările române. ◊ Expr. Taler cu două fețe = om prefăcut, ipocrit, fals. [Pl. și: (n.) talere] – Din germ. Taller.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÁLER1, talere, s. n. 1. Vas plat de lemn, de pământ ars, de metal, din care se mănâncă; talger, farfurie. ♦ Tavă, tabla. 2. Fiecare dintre cele două discuri sau vase ale unei balanțe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutățile; tas. 3. Fiecare dintre cele două discuri de alamă ușor concave, folosite în fanfară sau în orchestre, care, prin lovirea unuia de celălalt, produc un sunet puternic și metalic marcând ritmul sau cadența; talger. 4. Piesă subțire de metal, de lemn etc., de formă plată și aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte. 5. Disc de pământ ars sau de asfalt, care servește ca țintă mobilă în tirul sportiv. ♦ (La pl.) Probă sportivă din cadrul tirului care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere1 (5). – Cf. bg. taler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÁLER s. 1. v. farfurie. 2. disc, platan, platou, talger, tas, terezie, (înv. și reg.) scăfă, (reg.) taier. (~ al unei balanțe.) 3. v. talger. 4. (SPORT; la pl.) skeet. (A câștigat proba de ~e, la tir.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
táler (-ri), s. m. – Veche monedă germană. – Mr. taler. Germ. Thaler (Borcea 214). Sec. XVI.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
táler (-re), s. n. – 1. Farfurie de lemn, castron, tavă. – 2. Platou, disc de balanță. – 3. Piesă de protecție cu diverse utilizări. – Var. talger. Mr. talir. It. tagliere sau germ. Teller (Miklosich, Fremdw., 131; Cihac, II, 399; REW 8542), cf. pol. talerz, rut. talir, ngr. ταλέρι, sb. taljer (› Trans., tăer(iu), Olt. taer), sb. tanjir (› Banat tăneriu). Var. talger nu a fost explicată.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
táler (monedă) s. m., pl. táleri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
táler (vas) s. n., pl. tálere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÁLER1 ~e n. 1) Vas plat (de metal, de lut sau de lemn) din care se mănâncă; farfurie plată. 2) Fiecare dintre cele două discuri ale unei balanțe. 3) mai ales la pl. Instrument muzical de percuție, alcătuit din discuri de alamă puțin concave, care, fiind lovite unul de altul, marchează ritmul sau cadența într-o orchestră. 4) Disc de argilă arsă care servește ca țintă mobilă în tirul sportiv. 5) la pl. Probă sportivă care constă în trageri cu arma de vânătoare în astfel de discuri. /<germ. Taller
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÁLER2 ~i m. Monedă austriacă de argint cu circulație și în țările române. ◊ ~ cu două fețe om fățarnic; ipocrit; prefăcut. /<germ. Taler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink