TÁLIU, s. n. Element chimic, metal rar, alb-albăstrui, asemănător cu plumbul. – Din fr. thallium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÁLIU n. Metal moale, alb-albăstriu, cu diferite întrebuințări (la confecționarea sticlei optice, a semiconductoarelor). /<fr. thallium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÁLIU s.n. (Chim.) Metal rar, alb-albăstrui, asemănător cu plumbul. [Pron. -liu. / < fr. thallium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TÁLIU s. n. metal moale, alb-albăstrui, asemănător cu plumbul, folosit la elaborarea unor aliaje. (< fr. thallium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
táliu s. n. [-liu pron. -liu], art. táliul; simb.Tl
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÁLIU (‹ fr. {i}; {s} gr. thallos „ramură”) s. n. Element chimic (Tl; nr. at. 81, m. at. 204,38, p. t. 303,6ºC, p. f. 457ºC, gr. sp. 11,85). Este un metal alb-albăstrui, moale. Se extrage din minereurile de sulfuri și este folosit, între altele, alături de staniu și plumb, pentru producerea unor aliaje cu grad ridicat de rezistență. A fost descoperit de W. Crookes în 1861 prin analiza spectrală în reziduurile de fabricație a acidului sulfuric. Izolat de Claude Lany în 1862.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink