TÁLUS, talusuri, s. n. (Anat.) Călcâi, astragal. – Din lat. talus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÁLUS s.n. Primul dintre oasele tarsiene ale piciorului; astragal (1). // adj. Picior talus = Picior răsucit, chircit. [< fr., lat. talus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TÁLUS I. s. n. astragal1 (1). II. adj. picior ~ = picior răsucit, chircit. (< fr., lat. talus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TÁLUS s. v. astragal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tálus (anat.) s. n., pl. tálusuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
țâlúș s.n. (reg.) dârjală.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink