TAMÁR, tamare, s. n. Unealtă de care se servesc zidarii la căratul cărămizilor, formată dintr-o scândură cu un suport în partea de jos și care se poartă în spate, legată cu niște frânghii; targă (1). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TAMÁR s. (rar) targă. (Cu ~ul se cară cărămizile pe schele.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tamár s. n., pl. tamáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink