TAMAZLẤC, tamazlâcuri, s. n. (Înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireadă de vite. – Din tc. damizlık, bg. tamazlăk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TAMAZLÂC s. v. cireadă, turmă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tamazlâc, tamazlâcuri, s.n. (înv.) 1. loc de îngrășare a vitelor. 2. cireadă de vite (boi, vaci și tauri).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
tamazlâc s. n., pl. tamazlâcuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TAMAZLÂC ~uri n. înv. Totalitate a vitelor cornute care aparțin unui proprietar. /<bulg. tamazlăk, turc. damizlik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
tamazlîc (-curi), s. n. – Cireadă, turmă, pășune de îngrășat vitele. – Mr. dumuzluche, megl. dămuzloc. Tc. tamazlik, damizlik (Șeineanu, II, 347), cf. sb. damazluk, bg. damazlăk.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink