TANÁJ, tanaje, s. n. (Rar) Tăbăcire. – Din fr. tannage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TANÁJ s.n. Tăbăcire a pieilor. [< fr. tannage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TANÁJ s. n. tăbăcire a pieilor. (< fr. tannage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TANÁJ s. v. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tanáj s. n., pl. tanáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink