Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TANGÁ vb. I. intr. (Despre nave, avioane) A avea o mișcare de balans în sens longitudinal; a avea tangaj. [Cf. fr. tanguer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TANGÁ vb. intr. (despre nave, avioane) a avea tangaj. (< fr. tanguer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tangá vb., ind. prez. 3 sg. tangheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A TANGÁ pers. 3 tangheáză intranz. (despre nave, avioane) A balansa în sens longitudinal. /<fr. tanguer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÂNGĂ f. la sing. reg. Stare sufletească provocată de săvârșirea unei fapte nesocotite sau de o nereușită. /<sl. tonga
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TẤNGĂ, tângi, s. f. (Înv. și arh.) Mâhnire adâncă, jale, amărăciune. – Slav (v. sl. tonga).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TÂNGĂ s. v. jale.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tîngă (-gi), s. f. – Supărare, chin. – Megl. tǫngă. Sl. tąga (Tiktin). Înv. și Mold. – Der. tîng, adj. (mîhnit, necăjit), Mold., rar.; tîngui, vb. (a se lamenta; a plînge, a deplînge), din sl. tągovati (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 411); tînguială, s. f. (jelanie, plîngere); tînguios (var. tînguielnic), adj. (trist, mîhnit, necăjit); tînguitor, adj. (trist).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink