TANÍN, taninuri, s. n. Produs vegetal cu gust astringent, solubil în apă, care are proprietatea de a tăbăci pielea, cu întrebuințări în industrie; acid tanic. – Din fr. tanin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TANÍN s.n. Substanță organică de origine vegetală, folosită în special la tăbăcirea pieilor. [< fr. tanin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TANÍN s. n. tanat organic natural, astringent, din stejar, la tăbăcirea pieilor și fabricarea cernelurilor negre; acid tanic. (< fr. tanin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TANÍN s. (CHIM.) acid tanic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tanín s. n., pl. tanínuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TANÍN ~uri n. Substanță organică de origine vegetală, sub formă de praf cu gust astringent, întrebuințată în medicină, la fabricarea coloranților și, în special, la tăbăcirea pieilor. /<fr. tanin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink