TARÁF, tarafuri, s. n. 1. Mică formație muzicală (de lăutari), care cântă muzică populară; tacâm (II 2). 2. (Înv.) Gașcă, clică. – Din tc. taraf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TARÁF s. (MUZ.) (pop.) bandă, trupă, (înv. și reg.) tacâm. (~ de lăutari.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TARÁF s. v. bandă, cârdășie, clan, clică, gașcă, șleahtă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
taráf (-furi), s. n. – 1. (Înv.) Partid, grupare. – 2. Formație de muzică populară și ușoară. – Mr. tarafe „partid”. Tc. taraf (Șeineanu, II, 349; Lokotsch 2023), din arab. taraf „parte”, cf. ngr. ταράφι, alb. taraf.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
taráf s. n., pl. taráfuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TARÁF ~uri n. 1) Grup mic de lăutari care interpretează melodii populare. 2) rar Grup de indivizi uniți în vederea unor scopuri meschine; clan; clică; tagmă; tacâm; gașcă; cârdășie; bandă; șleahtă. /<turc. taraf
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink