TARAPANGÍU, tarapangii, s. m. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Meșter care lucra într-o tarapana. – Tarapana + suf. -giu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TARAPANGÍU, tarapangii, s. m. (Înv. și arh.) Meșter care lucreză într-o tarapana. – Din tarapana + suf. -giu.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
tarapangíu s. m., art. tarapangíul; pl. tarapangíi, art. tarapangíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink