TARDIVITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă, înceată. – Tardiv + suf. -itate. Cf. fr. tardiveté.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TARDIVITÁTE f. Caracter tardiv. /<fr. tardiveté
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TARDIVITÁTE s.f. Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv. [Cf. fr. tardivité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TARDIVITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi tardiv. (< fr. tardiveté)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TARDIVITÁTE s. f. Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă. – După fr. tardiveté.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
tardivitáte s. f., g.-d. art. tardivității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink