TÁRTRU, tartruri, s. n. 1. Amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe; tirighie. 2. (Și în sintagma tartru dentar) Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților; detritus. – Din fr. tartre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÁRTRU s.n. 1. Substanță salină care se depune la fundul și pe pereții butoaielor cu vin nou. 2. Substanță calcaroasă care se depune pe coroana dinților; detritus. [Pl. -uri, -re. / < fr. tartre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TÁRTRU s. n. 1. substanță salină care se depune pe pereții butoaielor cu vin nou. 2. substanță calcaroasă care se depune pe coroana dinților; detritus. (< fr. tartre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TÁRTRU, tartruri, s. n. 1. Sediment care se depune pe pereții butoaielor cu vin nou; tirighie. 2. Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților. – Fr. tartre.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TÁRTRU s. 1. piatră de vin, (pop.) tirighie. (~ depus pe butoaie.) 2. (MED.) detritus, piatră. (~ dentar.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tártru s. n., art. tártrul, pl. tártruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÁRTRU ~ri m. Depunere salină cu aspect sticlos, acră la gust, care se formează pe fundul și pereții butoaielor de vin. ◊ ~ dentar sediment calcaros care se formează pe suprafața dinților; detritus. [Sil. tar-tru] /<fr. tartre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink