TAUTOFONÍE, tautofonii, s. f. Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautophonie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TAUTOFONÍE s.f. (Lingv.) Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații. [Gen. -iei. / < fr. tautophonie, cf. gr. tautophonia < tauto – același, phone – sunet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TAUTOFONÍE s. f. (lingv.) repetiție excesivă a aceluiași sunet (sau silabă), cu efect neplăcut, inestetică. (< fr. tautophonie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tautofoníe s. f. (sil. ta-u-), art. tautofonía, g.-d. art. tautofoníei; pl. tautofoníi, art. tautofoníile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TAUTOFONÍE ~i f. lingv. Repetare supărătoare a acelorași sunete sau silabe. /<fr. tautophonie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink