TAUTOMERÍE s. f. Formă de izomerie care se caracterizează prin ușurința cu care izomerii trec unul în celălalt, datorită deplasării unei duble legături și a unui atom de hidrogen. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomérie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TAUTOMERÍE s.f. (Chim.) Proprietate a unor substanțe organice izomere de a trece cu ușurință una în alta. [< fr. tautomérie, cf. gr. tauto – același, meros – parte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TAUTOMERÍE s. f. proprietate a unor substanțe organice izomere de a trece cu ușurință una în alta. (< fr. tautomérie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TAUTOMERÍE s. (CHIM.) izomerie chimică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tautomeríe s. f. (sil. ta-u-), art. tautomería, g.-d. tautomeríi, art. tautomeríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink