TAXONOMÍE s. f. 1. Știința legilor de clasificare. 2. Studiul unei grupe de animale sau de plante din punctul de vedere al clasificării și descrierii speciilor. [Var.: taxinomíe s. f.] – Din fr. taxonomie, taxinomie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TAXONOMÍE f. Știință care se ocupă cu stabilirea legilor de clasificare și de sistematizare a domeniilor din realitate cu o structură complexă; taxologie. [G.-D. taxonomiei] /<fr. taxonomie, taxinomie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TAXONOMÍE s.f. 1. Știință având ca obiect stabilirea principiilor și legilor de clasificare a organismelor vii. ♦ (P. ext.) Știința legilor de clasificare. 2. (Biol.) Studiul unei grupe de plante sau de animale privind descrierea și clasificarea speciilor. [Gen. -iei, var. taxinomie s.f. / < fr. taxonomie, cf. gr. taxis – ordine, nomos – lege].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TAXONOMÍE s. f. 1. știință a legilor de clasificare a organismelor vii. ◊ (p. ext.) clasificare. 2. studiul unor grupe de plante sau de animale din punctul de vedere al descrierii și clasificării speciilor. (< fr. taxonomie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
taxonomíe s. f., art. taxonomía, g.-d. taxonomíi, art. taxonomíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink