TEÁNC, teancuri, s. n. Grămadă de obiecte (de același fel) așezate unele peste altele. – Din tc. denk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEANC s. grămadă, maldăr, vraf, (reg.) năsadă, (Mold. și Transilv.) clit, (înv.) smoc. (Pe birou se afla un ~ de dosare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TEANC s. v. balot.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
teánc (-curi), s. n. – Grămadă, morman. Megl. denc. Tc. denk, tenk (Tiktin; Candrea). Diftongarea nu este clară; poate ar trebui considerat teanc ca der. din tencui ca teasc din tescui. – Der. tencui, vb. (a îngrămădi, a împacheta).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
teanc s. n., pl. teáncuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEANC ~uri n. (despre obiecte omogene) Grămadă în care elementele constitutive sunt așezate ordonat unele peste altele. [Monosilabic] /<turc. tenk
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink