TÉCKEL s. m. câine de vânătoare cu corpul alungit și picioarele scurte, cu părul scurt sau lung și aspru, excelent vânător de vizuină; șoricar. (< germ. Teckel, fr. teckel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
teckel s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink