TECUCEÁN, -Ă, tecuceni, -e, s. m. adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Tecuci. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul Tecuci. – Tecuci (n. pr.) + suf. -ean.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tecuceán adj. m., s. m., pl. tecucéni; f. sg. tecuceánă, pl. tecucéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink