TEGLÍCI, teglice, s. n. Unealtă folosită de cojocari și de cizmari pentru a întinde pielea în vederea prelucrării ei. – Din bg. teglič.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEGLÍCI s. v. ciocâlteu, cui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
teglíci, teglíce, s.n. (reg.) 1. cuiul care trece prin jugul carului. 2. unealtă de cizmărie și de cojocărie pentru întinderea pielii.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
teglíci (-iuri), s. n. – 1. Zăvor, cui de lemn. – 2. Unealtă de întins pielea crudă; întinzător. – Var. tiglici. Bg. teglic, sb. teglic, teglec (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
teglíci s. n. (sil. -glici), pl. teglíce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭocîltéŭ și -îrtéŭ n., pl. eĭe (ung. csikoltó, csikoltyu). Vest. Marele piron care ține jugu fixat în proțap. – În Trans. -tăŭ. În Olt. și teglicĭ, în Tel. tiglicĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink