TEGUMÉNT, tegumente, s. n. 1. Țesut care constituie învelișul corpului la om și la animale. 2. (Bot.) Membrană care înconjură și protejează un organ. ♦ Înveliș al semințelor plantelor, care dă culoarea și aspectul exterior al seminței. – Din fr. tégument, lat. tegumentum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEGUMÉNT s.n. 1. Înveliș organic al corpului mamiferelor; piele. 2. (Bot.) Membrană care înconjură și protejează un organ. ♦ Înveliș protector al embrionului și al seminței plantelor. [Pl. -te, -turi. / < fr. tégument, cf. lat. tegumentum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TEGUMÉNT s. n. 1. înveliș organic al corpului mamiferelor; piele. 2. (bot.) membrană care înconjură și protejează un organ; înveliș protector al embionului și al seminței plantelor. (< fr. tégument, lat. tegumentum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TEGUMÉNT s. (BOT.) coajă. (~ul unei semințe.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tegumént s. n., pl. teguménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEGUMÉNT ~e n. 1) anat. Înveliș exterior al corpului, format dintr-un ansamblu de țesuturi. 2) bot. Membrană protectoare a seminței și a embrionului plantelor. /<fr. tégument, lat. tegumentum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink