TEIÉR, teiere, s. n. Prăjină lungă de care sunt legate curmeie de tei, folosită pentru a speria peștii de pe fundul apei și a-i goni spre plasele de pescuit. – Tei + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
teiér s. n., pl. teiére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEIÉR ~e n. Prăjină (având legate de ea câteva curmeie de tei) cu care se stârnește peștele de pe fundul apei pentru a-l îndrepta spre plasă. /tei + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink