TEÍSM1 s. n. Doctrină filozofică bazată pe admiterea existenței lui Dumnezeu ca ființă absolută care a creat lumea și o îndrumează. – Din fr. théisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEÍSM2 s. n. (Med.) Ansamblul tulburărilor produse de consumul abuziv al ceaiului. – Din fr. théisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEÍSM1 s.n. Concepție filozofică-religioasă care admite existența lui Dumnezeu ca ființă supranaturală rațională, creatoare și conducătoare a lumii. [Pron. te-ism. / cf. fr. théisme < gr. theos – zeu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TEÍSM2 s.n. (Med.) Totalitatea tulburărilor produse în urma abuzului de ceai. [Pron. te-ism. / < fr. théisme, cf. thé – ceai].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TEÍSM1 s. n. concepție filozofico-religioasă care admite existența lui Dumnezeu ca ființă supranaturală rațională, creatoare și conducătoare a lumii. (< fr. théisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TEÍSM2 s. n. intoxicație survenită în urma abuzului de ceai. (< fr. théisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
-TEÍSM3 elem. teo-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
teísm (filoz., med.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEÍSM1 n. Concepție filozofică religioasă care admite existența lui Dumnezeu ca ființă absolută, supranaturală și conducătoare a lumii. /<fr. théisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TEÍSM2 n. Stare patologică, provocată de consumul abuziv al ceaiului de mare concentrație. /<fr. théisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink