TELEAUTOGRÁF, teleautografe, s. n. Instalație cu ajutorul căreia mișcările unui creion condus cu mâna în punctul de emisiune se transmit fidel, prin mijloace de telecomunicație, unei unelte de scris aflate în punctul de recepție. [Pr.: -le-a-u-] – Din fr. téléautographe, germ. Teleautograph.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TELEAUTOGRÁF s.n. Aparat care permite transmiterea la distanță a scrisului și a desenelor. [Pron. -le-a-u-, var. telautograf s.n. / < fr. téléautographe, germ. Teleautograph].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TELEAUTOGRÁF s. n. aparat care permite transmiterea la distanță a scrisului și a desenelor. (< fr. téléautographe, germ. Teleautograph)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
teleautográf s. n. (sil. -le-a-u-, -graf), pl. teleautográfe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TELEAUTOGRÁF ~e n. Aparat electric cu ajutorul căruia se realizează transmite-rea la distanță a scrisului și a desenelor. [Sil. -le-a-u-to-graf] /<fr. téléautographe, germ. Teleautograph
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink