TELEDIAFONÍE s.f. Diafonie (1) [în DN] percepută în receptorul telefonic de la capătul opus capătului liniei de la care provine semnalul perturbator. [Gen. -iei. / < fr. télédiaphonie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TELEDIAFONÍE s. f. diafonie (1) percepută în receptorul telefonic de la capătul opus aceluia de la care provine semnalul perturbator. (< fr. télédiaphonie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
telediafoníe s. f. (sil. -di-a-), art. telediafonía, g.-d. telediafoníi, art. telediafoníei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink