TELEFONÍE s. f. Transmitere, de obicei bilaterală, la distanță a sunetelor (transformate în unde electromagnetice) cu ajutorul aparatelor de telefon, legate între ele prin cabluri conducătoare. – Din fr. téléphonie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TELEFONÍE f. Transmitere la distanță și recepționare de la distanță a unor mesaje cu ajutorul telefonului. [G.-D. telefoniei] /<fr. téléphonie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TELEFONÍE s.f. Transmitere la distanță a sunetelor cu ajutorul telefoanelor. [Gen. -iei. / < fr. téléphonie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TELEFONÍE s. f. transmitere la distanță a vorbirii cu ajutorul telefoanelor. (< fr. téléphonie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
telefoníe s. f., art. telefonía, g.-d. telefoníi, art. telefoníei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink