TELEFONOMÉTRU, telefonometre, s. n. Contor pentru înregistrarea numărului și duratei convorbirilor telefonice. – Din fr. téléphonomètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TELEFONOMÉTRU s.n. Contor care indică numărul și durata convorbirilor telefonice taxate. [< fr. téléphonomètre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TELEFONOMÉTRU s. n. contor care indică numărul și durata convorbirilor telefonice taxate. (< fr. téléphonomètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
telefonométru s. n., pl. telefonométre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink