TELEGRÁMĂ, telegrame, s. f. Comunicare (scurtă) la distanță transmisă prin mijloacele cele mai rapide (telefon, telegraf); formularul pe care este scrisă această comunicare. [Var.: (înv.) telegrám s. n.] – Din fr. télégramme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TELEGRÁMĂ s.f. Comunicare transmisă cu ajutorul telegrafului sau prin alt mijloc (telefon, etc.); formular pe care este transcrisă această comunicare. [< fr. télégramme, cf. germ. Telegramm < gr. tele – departe, gramme – scriere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TELEGRÁMĂ s. f. 1. comunicare transmisă cu ajutorul (radio)telegrafului; formularul pe care este transcrisă. 2. (enigmistică) anagramă mai complexă, pentru a cărei rezolvare se ține seama de aceleași reguli ca la cartea de vizită. (< fr. télégramme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TELEGRÁMĂ s. (ieșit din uz) depeșă, (reg.) telegraf, (Maram. și Transilv.) șurgăn.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
telegrámă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. telegrámei; pl. telegráme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TELEGRÁMĂ ~e f. 1) Comunicare transmisă cu ajutorul telegrafului (sau prin telefon). 2) Formular pentru a scrie textul unei telegrame. [G.-D. telegramei] /<fr. télégramme, germ. Telegramm
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink