TELEOBIECTÍV, teleobiective, s. n. Obiectiv fotografic asemănător cu o lunetă, care se atașează camerelor de luat vederi sau aparatelor de fotografiat, folosit la fotografierea obiectivelor situate la depărtări mari. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TELEOBIECTÍV s.n. Obiectiv fotografic, cu distanță focală lungă, folosit la fotografierea obiectivelor foarte îndepărtate. [Pron. -le-o-bi-ec-. / cf. fr. téléobjectif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TELEOBIECTÍV s. n. obiectiv fotografic, cu distanță focală lungă, folosit la fotografierea obiectivelor situate la distanțe mari. (< fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
teleobiectív s. n. (sil. -le-; mf. -ob-iec-), pl. teleobiectíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TELEOBIECTÍV ~e n. Obiectiv pentru fotografierea sau filmarea unor obiecte de la distanță. [Sil. -le-o-biec-] /<fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink