TEMBÉL, -Ă, tembeli, -e, adj. Nepăsător, indiferent; indolent, lăsător; tâmpit, idiot. – Din tc. tembel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEMBÉL adj. v. indiferent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tembél (-lă), adj. – Nepăsător, inert. – Mr., megl. timbel. Tc. (per.) tembel (Șeineanu, II, 355; Lokotsch 2064; Ronzevalle 67), cf. ngr. τεμπέλης, bg., sb. dembel. – Der. tembelîc, s. n. (indolență, apatie); tembelism, s. n. (indolență).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tembél adj. m., pl. tembéli; f. sg. tembélă, pl. tembéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEMBÉL ~ă (~i, ~e) rar 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește nepăsare, indiferență; nepăsător; indiferent. 2) Care denotă facultăți intelectuale reduse. /<turc. tembel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink