Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
temeinicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. temeinicésc, imperf. sg. temeiniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. temeiniceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEMÉINIC, -Ă, temeinici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Solid, serios; cu temeinicie. ♦ Adânc, profund, intens. [Var.: (înv.) temélnic, -ă adj.] – Temei + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEMÉINIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care are un temei serios; fondat pe o bază solidă; sănătos. ◊ A cunoaște ceva ~ a cunoaște foarte bine. /temei + suf. ~nic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TEMÉINIC adj. v. adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, puternic, radical, serios, structural, substanțial, tare, vital.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TEMÉINIC adj., adv. 1. adj. v. fundamentat. 2. adj. v. chibzuit. 3. adv. v. just. 4. adj. v. convingător. 5. adj. v. profund. 6. adj. v. important. 7. adj., adv. v. serios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Temeinic ≠ netemeinic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
teméinic adj. m., pl. teméinici; f. sg. teméinică, pl. teméinice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink