TEMPERÁNȚĂ s. f. (Rar) Cumpătare, moderație, sobrietate (în special în privința consumului de băuturi alcoolice). – Din fr. tempérance, lat. temperantia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEMPERÁNȚĂ s.f. Cumpătare, moderație, sobrietate. [Cf. fr. tempérance, it. temperanza, lat. temperantia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TEMPERÁNȚĂ s. f. cumpătare, moderație, sobrietate. (< fr. tempérance, lat. temperantia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TEMPERÁNȚĂ s. v. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpă-tare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
temperánță s. f., g.-d. art. temperánței; pl. temperánțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEMPERÁNȚĂ ~e f. rar Caracter temperat; simț al măsurii; cumpătare; sobrietate; austeritate. /<fr. tempérance, lat. temperantia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink