TEMPLIÉR, templieri, s. m. (La pl.) Ordin de călugări militari din evul mediu (care au participat la cruciade); (și la sg.) călugăr care făcea parte din acest ordin. [Pr.: -pli-er) – Din fr. templier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEMPLIÉR s.m. (Ist.) Membru al unui ordin de călugări militari din evul mediu, care au participat la cruciade. [Pron. -pli-er. / < fr. templier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TEMPLIÉR s. m. membru al unui ordin de călugări militari din evul mediu, care au participat la cruciade. (< fr. templier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
templiér s. m. (sil. -pli-er), pl. templiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEMPLIÉR ~i m. 1) la pl. (în evul mediu) Ordin de călugări întemeiat cu scopul de a apăra locurile considerate sfinte. 2) Călugăr militar din acest ordin. [Sil. tem-pli-er] /<fr. templier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink